Povestea Pufelor
In primavara 2009 cand ne-am decis ca e cam timpul pentru un Pufi mic.
Trec cam 4luni, si aflam ca suntem insarcinati! Bucurie mare! Insa a durat putin, pentru ca la 7saptamani am aflat ca s-a oprit din evolutie.
Incet uitam necazul si ne intram in normal. Dorinta era din ce in ce ai mare, insa nu apareau inca cele doua liniute.La jumatatea lui martie 2010 am decis sa plecam la munte; am mers intr-o cabana ca in povesti, la Plaiul Foii. Aici am prins si soare de primavara, ghiocei si toporasi, dar si iarna si viscol salbatic.
La final de martie, am zis sa facem un test. Cand l-am cumparat, farmacista zice: „cred ca e ceva in aer ca multa lume cumpara teste zilele astea!” Si surpriza a venit-foarte clar se vedeau cele doua liniute! Ne era frica sa ne bucuram, pentru ca o mai patisem. La 5saptamani am mers la o ecografie-se vedea saculetul si am auzit si inimioara.
Apoi mergem la 7saptamani si mi-a facut ecografie dr mea.Incepe eco si vad ca studiaza intens pe ecran, si tace.Imi treceau tot felul de grozavii prin cap,ma speriasem. Intreb ce se intampla. Preocupata zice „stai asa ca cred ca mai se vede ceva! Da, sunt 2embrioni, 2saculete, aceiasi placenta; se aud si inimioarele”.Am inceput sa rad si sa plang in acelasi timp! Ii spun sotului si...ingheata. Mi-a spus ca i s-a taiat respiratia, si a ametit..Ajunsi in masina, ne uitam asa unul la altul si zice: iti dai seama, gemeni..ce om face noi cu doi bebei? Cum ne descurcam? Iti dai seama cat de special e? Ca sunt din aceea la fel?
A urmat perioada sarcinii - care nu a fost usoara. Am avut multe probleme: hipertensiune, edeme, trombofilie; pastile peste pastile; analize dese si vizite la dr si mai dese; din 16saptamani am stat in concediu medical.De la 12saptamani am aflat ca sunt fetite.La 18saptamani in august am avut un episod de tahicardie si m-au dus la urgenta unde am fost defibrilata pentru ca alta solutie nu exista.
La 35saptamani dr decide sa ma interneze .Si dupa 3zile – ca gata e cazul sa ii scoatem ca deja pierdeam proteine in urina, ma umflasem iar si aveam si tensiunea mare in ciuda medicatiei.
Astfel pe 6noiembrie au venit pe lume Puficele: Mara Diana si Ilinca Miruna. Cand le-am vazut nu prea am simtit eu ce citisem ca trebuie simtit: o iubire mare de tot.
A trecut timpul, ne-am invatat unii cu altii.Si am invatat sa ne si iubim.Enorm. NU se compara cu nimic sentimentul pe care il am cand le tin la san, sau cand le vorbesc si li se lumineaza fata ca ma vad si zambesc la mine..Totul e la dublu, si greul dar si partile bune. Eu am decis sa aleg constient sa vad doar bucuria si iubirea. Celelalte trec..Vreau sa ma bucur cat mai mult de perioada asta de bebelusenie, sa profit de fiecare clipa cu ele.
Trec cam 4luni, si aflam ca suntem insarcinati! Bucurie mare! Insa a durat putin, pentru ca la 7saptamani am aflat ca s-a oprit din evolutie.
Incet uitam necazul si ne intram in normal. Dorinta era din ce in ce ai mare, insa nu apareau inca cele doua liniute.La jumatatea lui martie 2010 am decis sa plecam la munte; am mers intr-o cabana ca in povesti, la Plaiul Foii. Aici am prins si soare de primavara, ghiocei si toporasi, dar si iarna si viscol salbatic.
La final de martie, am zis sa facem un test. Cand l-am cumparat, farmacista zice: „cred ca e ceva in aer ca multa lume cumpara teste zilele astea!” Si surpriza a venit-foarte clar se vedeau cele doua liniute! Ne era frica sa ne bucuram, pentru ca o mai patisem. La 5saptamani am mers la o ecografie-se vedea saculetul si am auzit si inimioara.
Apoi mergem la 7saptamani si mi-a facut ecografie dr mea.Incepe eco si vad ca studiaza intens pe ecran, si tace.Imi treceau tot felul de grozavii prin cap,ma speriasem. Intreb ce se intampla. Preocupata zice „stai asa ca cred ca mai se vede ceva! Da, sunt 2embrioni, 2saculete, aceiasi placenta; se aud si inimioarele”.Am inceput sa rad si sa plang in acelasi timp! Ii spun sotului si...ingheata. Mi-a spus ca i s-a taiat respiratia, si a ametit..Ajunsi in masina, ne uitam asa unul la altul si zice: iti dai seama, gemeni..ce om face noi cu doi bebei? Cum ne descurcam? Iti dai seama cat de special e? Ca sunt din aceea la fel?
A urmat perioada sarcinii - care nu a fost usoara. Am avut multe probleme: hipertensiune, edeme, trombofilie; pastile peste pastile; analize dese si vizite la dr si mai dese; din 16saptamani am stat in concediu medical.De la 12saptamani am aflat ca sunt fetite.La 18saptamani in august am avut un episod de tahicardie si m-au dus la urgenta unde am fost defibrilata pentru ca alta solutie nu exista.
La 35saptamani dr decide sa ma interneze .Si dupa 3zile – ca gata e cazul sa ii scoatem ca deja pierdeam proteine in urina, ma umflasem iar si aveam si tensiunea mare in ciuda medicatiei.
Astfel pe 6noiembrie au venit pe lume Puficele: Mara Diana si Ilinca Miruna. Cand le-am vazut nu prea am simtit eu ce citisem ca trebuie simtit: o iubire mare de tot.
A trecut timpul, ne-am invatat unii cu altii.Si am invatat sa ne si iubim.Enorm. NU se compara cu nimic sentimentul pe care il am cand le tin la san, sau cand le vorbesc si li se lumineaza fata ca ma vad si zambesc la mine..Totul e la dublu, si greul dar si partile bune. Eu am decis sa aleg constient sa vad doar bucuria si iubirea. Celelalte trec..Vreau sa ma bucur cat mai mult de perioada asta de bebelusenie, sa profit de fiecare clipa cu ele.
publicat de ralucina la
10:59
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire