Cum m-a schimbat pe mine mamicia

Cum m-a schimbat pe mine mamicia. Asta ar fi subiectu de azi.


Pai prima care imi vine in cap e renuntarea de sine. De planurile pe care le aveai pentru o zi, de toata 'normalitatea' antecedenta. Totul, dar totul se schimba si nimic nu va mai fi la fel. Imi imaginez vreodata viata ca ar putea fi ca inainte? Categoric nu! Nu ma mai vad fara ele ever ever! Sunt parte din mine, bucatica din sufletul meu. Ba nu, tot sufletul meu. 


Unei mame ii vine natural sa renunte pentru bebe. Fara limite si fara program. 

Maruta vrea perna mea neagra preferata? nici nu ezit si i-o dau. Egoismul anterior nu mai este. Nevoile lor sunt acum pe primul loc. Cand vine Ilinca si ma ia de picioare uitandu-se tragic in ochii mei nu am cum sa nu o iau in brate. Chiar daca de exemplu sunt in baie si clatesc ceva. Se lipeste toata de mine, isi pune capu pe umaru meu si suge fingeru. E imaginea iubirii totale si nu pot zice nu. 


Cand Mara se lipeste de obrazul meu sa imi dea pusi sau rade de se prapadeste cand o pup pe burtica ma topesc toata. Cine ar rezista? 


Totul e pentru ele, in functie de ele si despre ele. Noi existam acum pentru ele. 


***


Eram aeriana, dezorganizata. Eh bine..acum nu mai merge asa, m-am militarizat. Si personal si pentru ele si cu ele. Pentru ca trebuia sa rezist si deci m-am adaptat. Ma gandeam cu unu e parfum. E plictiseala. Cum ar fi sa mai facem un bebe? sincer, mi-as cam dori, mai ales ca in jur aflu de multe multe burtici noi. Cred ca as fi mult mai relaxata. As alapta si as lupta pentru asta fara sa renunt. Cum ar fi sa cumpar carut pentru unu? sa il manui cu o mana si vorbind la telefon eventual? Hehe vise. Cand castigam la loto am zis ca visul meu e sa stau acasa sa fac multi bebelusi. Si sa ii cresc neavand vreodata probleme materiale. 


Am invatat sa imi gasesc relaxarea in minutele de liniste. Bine, erau minute acum sunt ore pentru ca dupamasa cand dorm si nuaptea se pot gasi momente buneee.


***
Cum rezistam stresului? aici ma refer in marea majoritate a cazurilor la crizele duble. Pentru ca au existat/exista. (azi a fost una din zilele alea, bine ca nu a durat mul). Secretul magic: 
-thaw shall not get mad. Sa nu te enervezi. Sa nu lasi stresul cel urcator si rosu sa te acapareze. Pentru ca mult mai rau e..Trebuie sa te calmezi pe tine si dupa pe ele. 
-sa nu iti pese de ce zice lumea. Sau de ce gandeste. Pentru ca uneori am impresia ca ii aud. Si sincer, chiar am dreptate. Ma simt compatimita si simt mila lor. Le trec ganduri de genu: mama eu am unu si e greu, uite cu doi. Saraca ce chinuita e. Dinastea..


***

Am mai invatat ca Dumnezeu nu ne lasa, nu ne-a lasat si e mereu cu noi. Cand nu mai aveam bani cineva ne dadea, sau cand eram in impas cu carucioru a venit un ajutor nesperat. Sau cand ma resemnasem ca nu vom merge la mare probabil anu asta, iar un cadou din cer a sosit. Cand masina de spalat a inceput sa curga si ne ziceam amarati ca nu avem de unde sa lom alta chiar si SH a venit iar ajutor din cer. Acum imi zic eu mie: Nu iti face griji. Iarba nu se gandeste. Ea doar creste. Ea nu are griji. Pasarile cerului nu se gandesc la ce vor manca a doua zi. Ziua de azi isi are grijile ei.
Tot asa stiu ca in toamna cand ma voi intoarce va fi mai bine decat ma astept. Pentru ca puii astia veniti de la El au painea lor si nu vor suferi de foame. Si pentru ca El ne-a lasat pe noi pentru ele. Stiu ca tata ne ajuta de acolo si ca nu ma lasa niciodata.


***
Puficele mele cresc. Facem un an si opt luni. Mara deja o ia cu vorbitu. Sa rezumam un mic dictionar actual :
- gheghe = inghetata
- un, do, te, pa = 1 2 3 4
- bu = becu
- ba = eterna minge/balon
- Ica, Lica, lilica=Ilinca
- tete=lapte
- cochii=copii


Mica nu prea zice chestii. Ea e vehementa mai nou in a vrea la mine in brate. Probabil ca are ea mai multa nevoie de mine acum. E hraparina si ii ia totu, dar absolut totu Marutei din mana. O impinge, ii ia mana de pe chestii. Docamdata nu se paruie, musca, ciupesc. Sper sa nu se apuce de chestii deastea.


No atat, blogule. Promit sa mai trec pe la tine. Chiar daca nu se intampla mare treaba. Voi trece si daca doar traim si atat. Pana la urma calatoria conteaza, nu?