Mai e putin si Puficele fac UN AN
Nu stiu cand a trecut anul asta. De cand au venit minunile astea, totul s-a schimbat. Ritmul vietii e altul, rutina nu mai e rutina pentru ca se schimba mai mereu.
Ma intreb daca reusesc sa le cresc bine si sa fac eu din ele oameni..sau doar sunt ele cuminti si de asta imi merge. Cred ca sunt copii buni, niste pui dati de Dumnezeu exact mie, exact sa se potriveasca pe stilul meu de mamicie si taticie a lu Pufi Pufescu.
Ma topesc cand le vad cum vin la mine si isi pun capu si sug degetu..Se uita cu atata iubire si incredere de parca eu sunt unica pentru ele, cea mai tare treaba! Si cum zic ele mamamamaaa. Adica eu sunt cetateanu mama. Nu imi vine de cate sunt in stare si cate fac zilnic. E cel mai tare job ever, jur. Uneori simt ca nu vreau ajutor, ca el nu vine in felul in care am eu nevoie. Totu e pe program inainte, totu are o logica si oamenii care ma ajuta si vin in rutina mea zilnica si a lor nu se muleaza bine, nu stiu sa functioneze in stilul meu. Rapid. Precis. Acum. Aici. Hai.
Si rau e ca nu le pot comanda si sa ii dresez ca deh se supara. Pai si nu mai bine ma descurc mai mult singura?
Bine ca sunt situatii cand e clar nevoie de altcineva.
Zilele trecute iar am inteles ca exista EL. Ca ma asculta. Ca imi ajuta puii! ca doar EL mi i-a dat.Cautam indrumare si nu stiam ce sa fac cu laptele fara lactoza..ca costa mult, si nu aveam de unde, si simteam ca tre sa dau dinasta ca nu o sa le dreg decat daca le dau dinasta pe langa dieta din alimentatie.
Ce s-a intamplat? a doua zi am reust sa vand pompa de san cu 1mil! Din care 40lei laptele si restu a mers la piata. Ce dovada mai buna sa vreau?Am cerut? mi s-a dat!
Acum ce imi doresc e decat sa se face ele bine, sa fie sanatoase! Le fac cu religiozitate aerosolii si le dau antibioticu la 5dim cu frica de fiecare data sa nu se scoale definitiv. Da ele sunt BUNE si dorm pan la noo neintrerupt.
Puficelor mami a voastra va iubeste mult si singurul regret pana acum e ca nu am reust sa va dau mai mult laptic de la mine. Stiu ca nu e un concurs, ca nimeni nu da premii pentru mama alaptataoare a anului..dar nu pot sa ma abtin sa nu regret.
Ma intreb daca reusesc sa le cresc bine si sa fac eu din ele oameni..sau doar sunt ele cuminti si de asta imi merge. Cred ca sunt copii buni, niste pui dati de Dumnezeu exact mie, exact sa se potriveasca pe stilul meu de mamicie si taticie a lu Pufi Pufescu.
Ma topesc cand le vad cum vin la mine si isi pun capu si sug degetu..Se uita cu atata iubire si incredere de parca eu sunt unica pentru ele, cea mai tare treaba! Si cum zic ele mamamamaaa. Adica eu sunt cetateanu mama. Nu imi vine de cate sunt in stare si cate fac zilnic. E cel mai tare job ever, jur. Uneori simt ca nu vreau ajutor, ca el nu vine in felul in care am eu nevoie. Totu e pe program inainte, totu are o logica si oamenii care ma ajuta si vin in rutina mea zilnica si a lor nu se muleaza bine, nu stiu sa functioneze in stilul meu. Rapid. Precis. Acum. Aici. Hai.
Si rau e ca nu le pot comanda si sa ii dresez ca deh se supara. Pai si nu mai bine ma descurc mai mult singura?
Bine ca sunt situatii cand e clar nevoie de altcineva.
Zilele trecute iar am inteles ca exista EL. Ca ma asculta. Ca imi ajuta puii! ca doar EL mi i-a dat.Cautam indrumare si nu stiam ce sa fac cu laptele fara lactoza..ca costa mult, si nu aveam de unde, si simteam ca tre sa dau dinasta ca nu o sa le dreg decat daca le dau dinasta pe langa dieta din alimentatie.
Ce s-a intamplat? a doua zi am reust sa vand pompa de san cu 1mil! Din care 40lei laptele si restu a mers la piata. Ce dovada mai buna sa vreau?Am cerut? mi s-a dat!
Acum ce imi doresc e decat sa se face ele bine, sa fie sanatoase! Le fac cu religiozitate aerosolii si le dau antibioticu la 5dim cu frica de fiecare data sa nu se scoale definitiv. Da ele sunt BUNE si dorm pan la noo neintrerupt.
Puficelor mami a voastra va iubeste mult si singurul regret pana acum e ca nu am reust sa va dau mai mult laptic de la mine. Stiu ca nu e un concurs, ca nimeni nu da premii pentru mama alaptataoare a anului..dar nu pot sa ma abtin sa nu regret.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire